Toate sunt exact aşa cum trebuie să fie!

O persoană foarte dragă mie şi căreia îi sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce m-a învăţat şi în special pentru lecţia de „a fi părinte“ mi-a spus odată, într-o discuţie avută cu ceva timp în urmă, că „Toate lucrurile sunt exact aşa cum trebuie să fie!“.

La momentul acela nu am acordat prea multă importanţă şi nici timp pentru reflecţie, dar ulterior aceste cuvinte au căpătat o altă conotaţie. Da, se pare că lucrurile sunt exact aşa cum trebuie să fie. Este posibil să nu fiţi de acord cu acest punct de vedere, ceea ce nu ar fi o surpriză, însă vă rog să reflectaţi fiecare asupra sensului profund pe care îl au aceste cuvinte şi – cu sufletul şi mintea deschise – încercaţi să le înţelegeţi. Veţi avea o mare surpriză. De aceea v-aş propune o mică disertaţie pornind de la această frază.

Aşadar lucrurile, în accepţiunea că ele definesc întâmplări, evenimente, sentimente, gânduri, imagini etc. şi care dau o descriere generică a vieţii noastre personale, nu sunt nici bune, nici rele; ele nu sunt nici prea multe, nici prea puţine; dar pot fi cauze sau efecte, pot fi acţiuni şi consecinţe. Măsura acestor lucruri este foarte fin „cântărită“ de mâna Divinităţii. Pentru că – vrem, nu vrem – Divinitatea este cea care ştie întotdeauna cu foarte mare exactitate să acordeze sau să regleze tot ceea ce există, precum şi întreaga creaţie. În plus, Divinitatea nu poate fi suspectată de cruzime, tiranie, de a fi nemiloasă, inflexibilă, rigidă. Fiindcă dacă lucrurile ar sta aşa, atunci nimic nu ar mai avea sens şi însăşi creaţia, ca emanaţie a divinităţii, ca manifestare a ei, nu ar mai avea nici un sens.
Aşa stând lucrurile şi plecând de la acestea, să vedem de ce „lucrurile sunt exact aşa cum trebuie să fie!“.

       Să considerăm că există un „lucru“ şi el este cauza. În mod normal, există un alt „lucru“ care se află la celălalt pol şi el este efect. Legătura dintre ele, mediatorul, dacă vreţi să-l numim aşa, este omul, prin modul în care gândeşte, simte şi acţionează. Localizarea unei cauze poate fi în afara omului sau înăuntrul acelei cauze; la fel şi efectul, dar asta depinde la ce plan de referinţă ne raportăm.
       În varianta în care omul ar trebui doar să se supună acestei legi cauză-efect, fără drept de apel, atunci nimic nu ar avea sens; nu ar exista iubire, compasiune, iertare, înţelegere. Toţi am fi doar nişte executanţi, nişte roboţi ce îndeplinesc o sarcină.
       În cealaltă variantă însă, omul primeşte de la Divinitate – tocmai pentru că este creaţia ei, copilul ei, pe care îl iubeşte – cel mai minunat dar: libertatea de a alege, de a decide şi de a acţiona prin propria voinţă, conştient şi în concordanţă cu natura sa divină. Într-un cuvânt, omul a primit liberul arbitru şi liberul discernământ.
       Ei, aşa stând lucrurile, atunci indiferent care ar fi cauza şi efectul, noi avem puterea să schimbăm acest mers prin atitudinea cu care ne raportăm la ele, adică printr-o rectitudine, prin abordarea unei corecte gândiri, simţiri şi acţiuni.
       Pare simplu! În realitate însă, câţi dintre noi sunt cu adevărat conştienţi de ei înşişi? Câţi dintre noi pot gândi, simţi şi acţiona în mod corect şi nu punând în centrul acestei triple manifestări numai propria persoană?
       Acum haideţi să încercăm alt experient. Aţi privit vreodată printr-un caleidoscop? Cred că mulţi dintre noi, când eram mici, am primit unul sau cel puţin am privit măcar odată printr-un asemenea dispozitiv. Imaginaţi-vă că aveţi unul în mâna şi priviţi prin el. La unul dintre capete sunt şapte pietricele, cristale colorate. La celălalt capăt este ochiul dumneavoastră care priveşte modelul format de pietricele şi multiplicat de sistemul de oglinzi . Este de-a dreptul magnific! Tubul care face legătura dintre model şi ochi sunteţi chiar dumneavoastră, cu gândurile, sentimentele şi acţiunile proprii. Ce se întâmplă mai departe?
       Modelul pe care îl admirăm impresionează mintea prin simţul văzului. Acest impuls încărcat de culoare şi imagine este transmis la inimă şi astfel declanşează o serie de sentimente, care la rândul lor devin baza acţiunii.
       În acest moment se deschid două drumuri şi avem de ales: fie răsucim caleidoscopul şi vedem celelalte modele, fie renunţăm. Avem astfel posibilitatea de a alege, voit şi conştient. Odată decizia luată, în concordanţă cu ce gândim şi simţim, începem s-o punem în aplicare. Nimeni nu poate spune dinainte ce anume decizie va fi luată şi ce anume acţiune va fi pusă în aplicare. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu Astrologia.
       Astrologia nu este arta de a ghici viitorul. Astrologia nu este ceva exterior nouă. Astrologia nu este un verdict sau o pedeapsă iniţială. Astrologia nu poate face previziuni definitive.
       Astrologia este în noi, parte integrantă din corpul nostru, din sufletul nostru şi din spiritul nostru. Este o poartă, o uşă spre un infinit de posibilităţi, de soluţii, răspunsuri şi drumuri. Este, dacă vreţi, un instrument prin care ne putem cunoaşte pe noi înşine.
       Astrologul nu este un ghicitor în stele, nu este un prezicător. El este un om care a integrat în sinea sa spiritul acelor planete; este cel ce a integrat în sinea sa Divinitatea care se manifestă prin intermediul planetelor şi care acţionează prin intermediul nostru în plan fizic.
       Planetele, zodiile, casele cu care lucrează astrologia sunt în noi, în fiecare. Toate lucrează înăuntrul nostru. Dar aşa cum caleidoscopul ne descoperă o multitudine de modele, de dispuneri ale pietricelelor colorate, tot aşa şi planetele creează modele infinite în oameni şi în vieţile lor.
       Astrologul ne poate învăţa cum să lucrăm cu ele, cum să ne armonizăm şi cum să înţelegem aceste spirite. Decizia şi acţiunea însă ne aparţine. Fiecare discerne ce anume va face. Ce uşi va deschide şi pe ce drumuri va merge.
       Însă, indiferent ce alegem, ce decidem şi de cum acţionăm, întotdeauna măsura lucrurilor va fi aceeaşi. Nici mai mult, nici mai puţin; nici mai bune, nici mai rele. Secretul constă în ce anume gândeşti, simţi şi cum acţionezi. Iar pentru asta trebuie să fim conştienţi de noi înşine mereu, pentru că răspunsurile sunt în noi, doar noi le putem afla şi nimeni şi nimic nu ne poate spune ce anume vom alege, cum şi ce vom gândi, cum şi ce vom simţi, cum şi ce vom face.
       Lucraţi cu voi înşivă, schimbaţi-vă viaţa, schimbaţi-vă modul de a vă privi în primul rând pe voi înşivă, schimbaţi-vă modul de a gândi, de a simţi şi de a acţiona şi veţi vedea în jurul vostru cum caleidoscopul vă va genera modele de o frumuseţe divină, aşa cum este viaţa în realitate, nu cum o percep ochii noştri.