Universul şi Numerele - partea a II-a

       Aşadar matematica, prin intermediul celor patru aspecte ale sale – ştiinţă, filosofie, teologie, artă – defineşte Universul şi tot ceea ce înseamnă creaţie în sine.
       Teologii creştini şi ocultiştii au numit mathesa (din grecescul mathesis, învăţătură) folosirea conjugată a metafizicii şi a matematicii pentru a defini viaţa universală. Un bun tratat de aritmozofie cuprinde două părţi: partea teoretică (sau mathesa) şi partea practică (sau aritmologia).
       De-a lungul timpului, numeroşi autori au întreprins cercetări şi studii îndelungate pentru a pune ordine într-un domeniu atât de obscur cum e cel al Numerelor şi de a-i ajuta pe cei ce doresc să urmeze această cale, să pătrundă şi să înţeleagă sensul real al acestei Ştiinţe. Şi în acest sens, pentru argumentaţie, sunt binevenite câteva exemple, cum ar fi: Sepher Yetzirah, străvechea scriere cabalistică – aceasta tratează numerele şi raporturile dintre ele; Pitagora şi Platon, precum şi toate şcolile derivate din pitagoricieni şi neoplatonicieni; Cornelius Agrippa, în lucrarea Philosophia Occulta, vorbeşte despre aspectul calitativ al numerelor şi corespondenţele lor; L. C. de Saint-Martin şi Eckarthshausen şi profundele lor studii despre numere, „Le Nombres“ şi respectiv „La Magie Numerale“; Eliphas Levi în „Lettres au baron Spedalieri“; Stanilas de Guaita în „Au seuil du Mystere“ şi nu în ultimul rând Papus care, mergând pe aceeaşi cale, a arătat corespondenţa dintre numere şi Tarot, în lucrarea sa „Le Tarot des Bohemiens“.
       Pentru a putea înţelege mathesa, precum şi extraordinarele sale calcule, trebuie cunoscute mai întâi regulile fundamentale ce stau la baza ei.

1. Pentru început, este necesară distincţia clară şi fără de tăgadă dintre Numere şi Cifre. Este imperios necesar să nu confundăm Numerele cu Cifrele. Primele sunt Idei-Forţă, Intermediare între Planul vizibil şi Planul Invizibil; celelalte sunt Veşmintele numerelor.

2. Apoi, trebuie ştiut că toate numerele emană din numărul Unu, punctul de plecare al acestei emanaţii fiind de natură spirituală. În acest sens, Sfântul Toma D’Aquino ne învaţă că „unitatea este un tot indivizibil şi principiul numărului“, şi că „numărul este unitatea repetată“. El adăuga: „numărul zece este prima şi nedepăşita limită a numerelor. Dincolo de 10, numerele nu mai continuă, ci reîncep. Sunt tot atâtea serii noi care se reproduc la infinit, după modelul celei dintâi“. Iar, în numele ocultiştilor, Papus vine şi întăreşte această teorie, arătând: „cu cât un număr se îndepărtează de numărul Unu, cu atât se cufundă în Materie; cu cât se apropie de numărul Unu, cu atât el urcă spre Spirit şi Lumină“. Acest lucru, dacă vreţi, reflectă cele două legi mecanice ale naturii: Legea Evoluţiei şi Legea Involuţiei, legi ce coexistă cu oricare proces natural. Aceste două Legi constituie axa mecanică fundamentală a Naturii. Şi deşi sunt antitetice, ele lucrează într-o formă coordonată şi armonioasă în toată creaţia.

Pentru a înţelege mai bine acest lucru, putem scrie primele zece numere sub formă de dublă progresie, aşa cum apare în studiul lui Papus:

       De la Spirit la Materie,                             De la Materie la Spirit,
       de la Lumină la Umbră                            de la Lumină la Umbră
       (a se citi de sus în jos)                            (a se citi de jos în sus)
                    1                                                            1
                    2                                                            2
                    3                                                            3
                    4                                                            4
                    5                                                            5
                    6                                                            6
                    7                                                            7
                    8                                                            8
                    9                                                            9
                   10                                                          10

În acest caz, lucrul cel mai important nu-l reprezintă cifra, ci direcţia în care se desfăşoară. În primul caz este o direcţie descendentă, involutivă; în cel de al doilea – una ascendentă, evolutivă.

3. Apoi numerele pot fi de sex masculin, cum sunt numerele impare (1, 3, 5, 7) şi feminine, ca cele pare (2, 4, 6, 8, 10).

       4. Numerele au „Viaţă“. Viaţa numerelor reflectă relaţiile dintre ele şi reacţiile lor reciproce, iar acest lucru se manifestă prin calcul. După Papus, acest calcul se exprimă astfel:
       - coborârea Spiritului către Materie prin adunare (coborâre lentă), înmulţire (coborâre rapidă), ridicare la pătrat (coborâre în planul astral), cubul numărului (coborâre în planul material);
       - urcarea Spiritului către Materie prin scădere (urcare lentă), împărţire (coborâre rapidă), extragerea rădăcinii pătrate (ascensiunea astralului către divin), extragerea rădăcinii cubice (ascensiunea planului material la unul superior).

5. Conform învăţăturii ezoterice, în orice creaţie există trei planuri principale: unul superior – numit în general divin sau spiritual; unul intermediar – numit vital sau astral; şi unul inferior – numit corporal sau material. Aplicând legea analogiei, vom vedea că numerele, şi ele, respectă aceleaşi planuri şi anume: numerele simple aparţin planului spiritual, numerele ridicate la pătrat se referă la planul astral, iar numerele ridicate la cub se referă la planul material. Fiecare plan este reprezentat în toate celelalte.

6. Numerele mai mari de o cifră sunt tratate în mod special; ele nu sunt considerate a fi mai puternice decât cele dintr-o singură cifră, deoarece acestea pot fi reduse la o singură cifră. Această operaţie este cunoscută sub denumirea de reducere teosofică, iar rezultatul ei poate fi interpretat ezoteric în funcţie de poziţia pe care o ocupă acest număr pe scara progresiei.

7. Referindu-ne tot la numerele mai mari de o cifră, acestea pot fi descrise în funcţie de prima cifră din stânga, cifră care ne arată caracterul şi familia spirituală din care face parte.

8. Orice număr compus din mai multe cifre are numărul său simetric prin inversarea cifrelor (adică privit în oglindă – procedeu cunoscut şi sub numele de reflexie).

Nu de puţine ori, de-a lungul anilor de şcoală şi nu numai, am auzit expresia: „Scrie cifra unu!“. Nici atunci şi nici acum, poate, mulţi dintre noi nu am acordat nici un fel de atenţie acestei expresii. Dar în lumina celor prezentate mai sus, putem spune că unu este cu siguranţă un număr; că cifra este veşmântul acelui număr şi totodată reprezentarea sa grafică, adică simbolul numărului.
Şi iată că în final ajungem din nou la simboluri. Şi precum bine spunea Solas Boncompagni, într-una din minunatele sale cărţi, «este necesar să ne întoarcem la simboluri, pentru ca umanitatea să treacă peste criza cosmică în care se zbate, pentru ca să se încheie un ciclu istoric şi să înceapă un altul, pentru ca să ne împărtăşim din nou din înţelepciunea anticilor, pentru ca neînţelesul să devină înţeles; deoarece - aşa cum susţin hinduşii – „simbolistica este de origine neumană“ şi este un dar coborât de undeva de sus sau venit de altundeva, din necunoscut.(…) Această întoarcere la rădăcina noastră va însemna (…) un drum care să ne ducă spre acea lume invizibilă, unde numai Dumnezeu ne va putea face cunoscut rostul tuturor lucrurilor».

Va urma

Sonia CĂPITANU